Fumul de tigara se ridica încet și este răspândit în jurul de ventilator ca stau la biroul meu, completând rapoarte blestemate. Este deja destul de întuneric, și de la fereastra, prin ploaia torențială, am putut vedea semne de neon de hoteluri, baruri și magazine. Mă duc la cutia, și stropi de ardere cu apă rece pe față. Mă uit la mine în oglindă și ochii negri și cu o față palidă privi înapoi. Am fost mereu chinuit de aceeași întrebare, că vorbesc cu o voce răgușită, uscat: "Poate aceasta poveste este aleator?"